'Veni din intuneric spre mine el, poetul:...

..tu trebuie sa intelegi'...si cu degetu-ntins
imi arata in trupul meu poezia,
Poezia nescrisa...
dar eu am tipat: PLEACA DE-AICI!"


joi, 18 noiembrie 2010

Stiu cu precizie demult sa...cer, stiu cand, stiu cum, stiu ce
si mai ales stiu ..pentru mine!
Stiu ce primesc din tot ce cer.
Apoi stiu sa ma-ncrunt, sa ma framant..
cand nu-nteleg de ce n-ai vrut sa-mi dai si restul
din ce Ti-am cerut.




Mai stiu sa uit.
Uit ca si astazi soarele a rasarit
impins de Tine..,
uit poate fiindca eu nu l-am privit
si ma gandesc ca el stingher
parc-a ramas de ieri pe cer...



Stiu sa primesc..somnul si-o noapte buna.
Gandesc: e-al meu
il iau, il las, doar cand vreau eu!


Stiu cum sa trec nepasatoare pe langa un pom in floare,
sau sa zdrobesc in mainni o frunza cazatoare...


Si Doamne stiu sa ma supar
cand mi-e cafeaua amaruie
stiu ca nu sufar..
puful de pe gutuie.!



Pe-acestea le-am stiut de la-nceput,
dar iata-ma gata sa pasesc altfel..
MULTUMITA
in necunoscut.

Tu m-ai facut sa vibrez de recunostinta
de cand am aflat ca sunt acceptata
cu buna stiinta:)
Asta m-ajuta sa uit cartirea de ieri...
sa poposesc o clipa printre taceri
si-apoi sa deschid catre maine
o alta parte din mine ( umpluta cu Tine)
care stie sa-Ti multumeasca pentru ...PAINE.
Si uite am invatat sa zambesc :) :) :)
atunci cand vad copaciii ca-nfloresc.
Am invatat bucuria
chiar daca nu dai tot cand vrea, cum vrea si ce cere Mia...
Si-Ti recunosc intelepciunea
cand vad incaruntind padurea.
Iar alteori cand ma trezesti din somn subit
e ca sa o iau inaintea zorilor...
si sa vad buimaca si fericita
binecuvantarea unui RASARIT!
Imi place-acum si puful de pe gutuie,
iar pentru zahar multumesc,
cand mi-e cafeaua amaruie.



Da ma simt binecuvantata ca ma inveti atatea TATA!
Numai de una mai sunt necajita,
de clipele cand ma las amagita,
si uit sa rostesc MULTUMESC
pentru multele feluri in care-mi spui ...zi de zi
Mia TE IUBESC!
Posted by Picasa

miercuri, 28 iulie 2010

,,Locul unde mi-am mancat zilele si capsunile...":)

Gestorf.
Ei bine, Gestorf, este un dragalas de satuc intr-un ' colt" al Gemaniei, un mic punct pe harta, dar care a capatat o rezonanta aparte pentru mine.
Gestorf, inseamna nopti micsorate si dupa amiezi intrerupte de cate un " tandru" sforait, despre care pot afirma pt necunoscatori ca nu are linearitate, cu care aproape m-as fi putut obisnui..nu, ci are o evolutie ascendenta si opriri bruste...inselatoare, caci sunt de scurta durata..mult prea scurta:D
Gestorf inseamna aplecari indelungate langa smocuri rosii, zemoase de capsuni de multe ori neprietenoase..,inseamna rasarituri si apusuri in campul muncii, ad litteram; inseamna sa inveti un pic ungureste, in pic nemteste si un pic poloneza si sa nu mai stii care e de la care:P
Gestorf inseamna si indulgenta cu colegul sau colega de baraca, inseamna sa uiti obiceiuri si sa-ti faci o vreme altele noi..inseamna sa inchizi urechile si ochii din cand in cand pentru sanatatea sufletului ..inseamna dureri de genunchii si asteptari dupa " vesti bune" de acasa, insemana ras si voie buna de multe ori, iseamna mia mea de euro;P si mai inseamna saptamana si borcanul de nutela care imi creste simtitor puterea:), inseamna sambetele cu manele, biletelul de seara cu laditele capsate, inseamna " ca treaba asta o sa afle si ala de acasa" ; fuga " disperata" dupa caserole si dupa randurile mai bogate si scurta intristare cand ti se zice " nema lada", inseamna ca nu-mi mai displac capsunile, iata un rezultat neasteptat:)
Gestorf tinutul rosu in care iti lasa gura apa..inseamna ca am facut-o si pe asta :)cu ajutorul LUI DUMNEZEU!



sâmbătă, 10 aprilie 2010

LISTA!


Suntem multe fete..foarte multe fete..suntem frumoase, unele mai destepte, altele mai gospodine, asa ne e dat fie lucram cu mintea, fie cu amandoua mainile. Rareori sunt cele care le au pe toate...Da, suntem tot felul de lucruri, suntem mai ales ceea ce vrem sa fim, ceea ce ne duce capul si inima..DAR in ultima instanta suntem TOT MULTE..
Apoi sunt ei..mai putini, iar supusi unui ochi critic feminin se imputineaza cu fiecare clipa. E fireste totusi ca tulburarea mai mare este a noastra..partida feminina. Ei aleg..noi..dam din cap..in semn ca DA sau ...BA. Noi scoatem mereu lista din buzunarul de la piept, lista de dorinte, de anticipari si in cele din urma de rugaminti. Doar ca el " machoman-ul" acestei generatii da bir cu fugitii cand i se pun ostentativ sub nas cerintele..si gaseste o alta cu lista mai scurta sau ..aparent fara ..sarmanul pacalit..

Mai exista un alt fenomen pe care imi place sa-l numesc " indragosteala fulger":P. In cazul acesta se arunca toate listele in foc..iar daca sunt pastrate, atunci sunt sterse sau taiate cu vehementa toate lucrurile care le umpleau si sunt inlocuite cu cele care i se pare " frumoasei adormite indragostite " ca el-care devine ACEL- le are. Aproape ca ar fi dorit daca nu am stii toti ca trece subit..si duduia va reveni la vechea lista..si atunci sa mi te tii...vorba cantecului " vai de capul tau baiete":D...era tara plina de fete:P

Eh..asta e teoria..acuma sunt eu. Nici nu stiu daca am avut lista, daca o mai am sau am mototolit-o intr-un moment de luciditate si am aruncat-o in gunoi..sau poate ca am pus-o bine pe undeva , iar intr-o zi "cand mi-o fi lumea mai draga" sa dau din nou peste ea.... sa-mi amarasca viata....n-as mai prea vrea...

vineri, 26 martie 2010

Imi rade inima...


cand simt miros de paine si pupuri facute in cuptorul bunicilor,
cand mi se aseaza un fluture indraznet pe umarul gol..
cand aud numele meu ..in gura copiilor,
cand merg desculta pe iarba frageda,
cand un baiat roseste fiindca-i zambesc strengareste:P
cand latra un catel bucuros fiindca stie ca m-am intors...
cand ma arunc goala in asternuturi curate..si rad fara rusine,
cand ma catar in copaci.. si-i imbratisez,
cand imi pun cirese la urechi,
cand vad un film de fete cu prietenele bune...si am lacrimi pe obraji ..
si gura plina de floricele:)
cand stam toti 5 in familie la masa si radem zgomotos de intamplari haioase
cand citesc Blaga...si inima-mi bate mai rar...
cand mi se joaca cineva in par
cand imi dau drumul din deal cu bicicleta si iau picioarele de pe pedale..
si-mi desfac parul sa mi-l pieptene vantul ..
cand pot sa dorm la amiaza..si nu dorm..dar stiu ca daca as vrea as putea..
cand aud tropot de cai:)
cand termin o carte...si-mi pare rau
cand il revad pe fratele meu,
cand citesc scrisori vechi de pe foi...
cand stau de vorba c-un batran si-o batrana si vad ca inca se mai tin de mana:)
cand conduc si soseaua e goala ...
cand dansez singura de nebuna in casa:D
cand imi iese mancarea,
cand citesc ce-am compus si ma mir ca sunt eu...
cand ma prinde o ploaie " prea aranjata" si totusi rad incantata,
cand culeg flori de camp si fug de-o albina..
cand reusesc sa termin ceva,
cand beau COCA COLA:)


...si s-ar mai gasi cateva:)...

luni, 22 martie 2010

E partea TA

" Daca va va intreba cineva: pentru ce faceti lucrul acesta? Sa raspundeti : Domnul are trebuinta de el."...." Multi oameni isi asterneau hainele pe drum, iar altii presarau ramuri, pe care le taiasera de pe camp. Ei strigau: "OSANA! BINECUVANTAT ESTE CEL CE VINE IN NUMELE DOMNULUI!"...


Sfioasa...cum n-am fost nicicand


Ti-aduc cu mana tremurand,


crenguta mea prea mica..de finic,


ce-a inflorit ...abia ...un pic...


Am vrut si haina mea


s-o-ntind in cale.....langa duiumul de petale


DAR


e ..urata si-i ..murdara.. si e rea..


si s-ar putea piciorul sa te doara


...cand vei pasi pe ea...


Ma iarta! Sovaiesc din nou..


caci din gramada mea de vise moarte


si o crenguta ce-a inflorit pe jumatate...


am uitat sa-ti fac parte...


IAR TU...


imi usurezi povara mea amara


....o sulita incepe sa te doara....
in maini haine cuie te ard ca un taciune


pe-a-mele-acum le pot uni in rugaciune


Imi desenezi un zambet..sa nu piara!


... ciocane bat in cuie aspre iara...


Si ochii TAI inchid ruine...


sa poata naste-ai mei LUMINE!


O inima in Tine moare


..doar ca sa dea a mea in floare...



E..partea TA.


Ti-o astern la picioare..


mereu imi spui ca ai trebuinta de ea,


si-apoi...


doar langa TINE e infloritoare!

marți, 16 martie 2010

Ce sunt cand sunt..nu sunt cand ESTI



Ce sunt cand sunt doar eu?...

Sunt chin,

sunt o carare neprimitoare,

sunt dor si sunt durere.

nimica sunt..doar o parere..

Sunt om si sunt tarana,

cel mai ades sunt o batrana,

sunt plans, sunt nebunie

sunt mai mult moarta decat vie...

Sunt o hartie..pe care mainile se-nghesuie sa scrie,

sunt obosita..

sunt o poveste necitita...

Nu sunt senina, sunt jeluire in surdina..

Nu sunt prea mult..poate putin...

atatea lanturi ma mai tin..

cand sunt doar eu nu sunt un cant

ci doar o vorba goala-n vant!

.......................................................................................................................................

Si-apoi...cand ESTI cu mine..

Sunt pasare ..sunt zbor,

sunt cantec vesel nu de dor,

traiesc mereu si nu mai mor

si nu sunt chin simt doar alin...

Si sunt o stea ..sunt un ocean

orcine vine ca sa bea

in suflet capata alean...

Nu sunt ruina

ci duc in ochi LUMINA!

Si sunt frumoasa

iar colo-n cer..sunt chiar

MIREASA!

miercuri, 10 martie 2010

Salonul 15.

Pe " buni Ana" o veti cunoaste doar daca indrazniti sa deschideti usa Spitalului de Boli Infectioase din Alba Iulia si daca nu va va intimida foaia xeroxata lipita la intrare pe vopseaua de un alb obosit, pe care scrie amenintator: CARANTINA. Totusi cei cutezatori care vor trece pragul si vor urca in graba scarile imbatranite, traversand holul cu miros de clor intepator si care vor privi intrebatori prin geamul salonului 15...o vor gasi acolo, intinsa in patul din dreapta usii, cu ochi albastri scanteietori...Sub patura veche si ponosita vor distinge o statura semeata de femeie apriga si vor fi surpinsi sa vada ca ridicata in picioare buni Ana sta putin cocosata...impovarata de cei 75 de ani ai sai, ani de framantari, de dureri si de bucurii licurici...Pentru buni Ana nu exista subiecte tabu; mama a 4 baieti...unul mort intr-un accident rutier, la 54 de ani..( ..ma-nfior ..atat are si tata..), altul orb din pruncie, unul betiv si in sfarsit unul casatorit.. nefericit. La anii ei Ana si-a pierdut din sfiala, dar are o sinceritate abrupta, care nu poate fi decat indragita de cei ce pot roade cuvinte tari...Va va spune numarand pe degete cele trei categorii in care se impart barbatii..veti rade amar pentruca nici una nu este promitatoare, dar veti continua sa sperati daca aveti inima de femeie..Daca dimpotriva pasul va este apasat, hotarat si rasunator de barbat, veti ignora vorbaria ei si cel mult ii veti dezapropba spusele afisand un zambet enigmatic.. si din respect pt. bolnava cam atat.In primul pat din stanga usii, buni Ana o are colega, pe doamna Ismael..60 de ani..impliniti..inghesuiti intr-un corp un pic bondoc si extrem de tacut la prima vedere. Daca sunteti migalosi in observarea detaliilor veti vedea ca doamna Ismael, cu parul ei grizonat, pieptanat insitent pe spate, zambeste mut la cate o vorba sau expresie aruncata de vizitatorii mai glumeti. Pana la urma ii veti cunoaste povestea de dragoste cu un turc, pe care l-a si luat de barbat si cu care " s-a avut bine", mort in urma cu 10 ani...nu veti distinge tristete in glasul ei, poate doar un dram de resemnare. Mare va va fi mirarea cand o veti descoperi vesela povestind despre apartamentul ei cu 4 camere care adaposteste 6 insi, copii si nepoti, si pe deasupra ..o catea care pare ca-i zice " ma-ma' si 3 papagali perusi..ba nu 2 ca pe unul l-a prins cateaua si aia i-a fost soarta..
Monica e cea mai tanara din habitatul acesta. Ea sufera de aprindere de plamani si limbutie..face din mancare un hobby, are contururi bine pronuntate si " buni Ana" binevoieste a o striga din cand in cand " grasa".. Monica e cea care face de straja noaptea, ea aude vaietele si cheama asistentele la nevoie, ea a strabatut cel mai des drumul spre baie insotind fiecare bolnava, presarand la fiecare pas cuvinte de incurajare..pt cea mai suferinda decat ea. Isi doreste sa plece de 8 Martie acasa..sa nu mai primesca flori pe un pat de spital..poate i se va implini dorinta..
Langa fereastra, in dreapta este o alta tanara..mai tanara decat simte ea..daca ati fi venit din timp ati fi vazut cum o podidesc lacrimile cand a aflat vestea ca va ramane internata...paloarea fetei i s-a evaporat treptat cand si-a cunoscut vecinele de salon..a ciulit urechile la povestea doamnei Ismael, intreband mereu preseverenta cate un detaliu cu substrat aproape indecent, a ras zgomotos la frazele piperate ale batranei Ana, ca mai apoi sa asculte temator, zambind un pic sagalnic cand tot aceasta o indemna" tu sa te mariti ca esti frumoasa..draga de ea"..si zambetul ei ...imi amintea parca de ..sora mea..
Da...cei cutezatori ar putea descoperi ..suflete aproape sanatoase..intr-un spital de boli infectioase...

marți, 2 martie 2010

..cine are bunici pe pamant..nu in gand..


'Trezeste-te ca ai musafiri"..recunosteam vocea joasa, voioasa ..si dupa spaima initiala, caci adormisem intr-o casa fara picior de barbat, m-am chinuit sa-mi deschid ochii si sa privesc la el agale si a jale de nesomn, incepand a ingana un protest slab" nu.."Dar stiam ca mai iute il conving pe mos Ene sa plece de la gene decat sa-i schimb planurile mosului ce ducea sange de Ohaba in vene...
Diminetile au fost totdeauna slabiciunea mea , " my morning elegance" e mai mult un fel de zapaceala leganata, am reusit totusi sa ma dezmeticesc intr-un final si am dat cu ochii de unghile mele rozalite de vreo doua zile, si am putut anticipa deja in minte cum se schimba paloarea in culoare in obrajii bunicului..asa ca am luat un tampon de vata, am neglijat total spalatul pe dinti si am inceput sa-mi sterg vehement oja, m-am prezentat apoi cu batistuta in bucatarie, etalandu-mi unghiile curate sa fie admirate, ca pe vremuri ,cand eram scolarita..
" Stai jos ,vreau sa te vad", sigur puteam fi vazuta si din picioare, dar el trebuie sa aiba totul sub control. " Spune-mi ce mai faci.."(..abia atunci am zarit cu coada ochiului ceasul din hol..7:30..ce fusese aseara? Incercam sa rememorez...ah citisem pana tarziu Maurier..o noua slabiciune a mea). Evident ca n-am un raspuns corect la intrebare si trece mai departe..imi spune sa mananc placinta pe care mi-o adusese, privesc la ea fara tragere de inima, in timp ce mainile mele se intind automat dupa ibric: " nu mai bine fac o cafea mai intai?" E de acord. Primul lucru la care ne potrivim dimineata.:)
Stiu deja ca trebuie sa mai am rabdare cu cateva intrebari: " Ai bani?.." " CE planuri ai azi.." Ma incearca un gand..ca ar trebui sa evit sa-i spun.." Vreau sa ma duc cu bicicleta", imi rapsunde de parca i-as fi cerut voie.." azi e frig, nu-i de bicicleta". Renunt sa-l contrazic. Il intreb apoi de rasaduri... sa-l scot din lumea mea..sa intru eu in a lui..e bucuros de vremea buna, poate lucra pamantul. I-am vazut sclipirea din ochii lui batrani si mi-a fost tare drag dintr-o data...m-am imblanzit la gandul ca poate nu-l voi mai avea multa vreme langa mine....sa-mi intrerupa tabieturiile, sa-mi lungeasca diminetile, sa se amestece in planurile si viata mea..si m-am gandit ca de fapt as dori sa dureze multa vreme lucrul acesta...Il auzeam ca din departare " Pe Ramona am prins-o cand pleca la servici si i-am dat placinta.."Era bucuros. " Nu te-ncurc, ma duc sa fac cumparaturi si iau inpoi cursa" " Sambata inainte de PASTI sa va prezentati la Ohaba. Da?" Nu era o intrebare era o porunca cumva. Am dat din cap ca da.
Mi-a umplut frigiderul. Imi aduc aminte de o expresie in spaniola : 'Necesito un hombre para mantener la nevera llena" ( am nevoie de un barbat care sa-mi mentina frigiderul plin) . Iata-l, imi raspunde inima:)
Spalam vasele si mi-a lasat bani pe chiuveta, am refuzat cu prea multe cuvinte...mi-a facut semn cu mana sa ma opresc; " nu vreau sa stiu n-ai bani sa-ti cumperi un covrig..restul le mai ametim noi". Nu stiu de ce socoteam atunci in gand cam cati covrigi pot cumpara cu 100 lei. Destui.
Si-a luat traista si-a plecat " in treaba lui"..iar eu am inceput sa scriu si sa plang un pic....si mi-a fost rusine ca m-am enervat ca am fost trezita prea de dimineata de un bunic ca sa-mi aduca bani de covrig...

duminică, 28 februarie 2010

Dialog... in tacere



-Ce e dincolo de cuvinte?
-Eee..tot cuvinte.
-Si totusi altceva e...
-Ei bine.. e tacerea.
-Atunci e altceva! Si a cui tacere?
-Cum a cui? A ta, a mea, a tuturor candva.
-Ce spune ea?
-Nu spune ..tace...si daca spune sunt ..tot cuvinte.
-Asa..cuvinte..dar poate mai putine nu?
-Ei cum, nici gand, cu siguranta spune multe.
-Cat de multe?
- Nu stiu, e greu de ..spus...dar multe.
-Mai multe chiar decat vorbirea?
-Oh..cu mult mai multe.
-Atunci oamenii s-ar intelege mai bine.. tacand.
-Hmm..nu..prin cuvinte.
-Dar cum ? N-ai spus ca..?
-BA DA. Dar prea putini asculta tacerea.
-Asa..oamenii asculta DOAR cuvinte.
-Ei, vezi ca sti!
-Si atunci cu tacerea ce fac?
-Nu fac nimic o lasa asa ...sa taca.
-Inteleg..si cand tac oamenii?
-Pai tac cand..nu mai au cuvinte.
-Cum? Nu mai au cuvinte?
-Nu.
-Si sunt atat de multe..
-Dar nu sunt ale lor.
-Oricum..e mai usor sa taci nu crezi?
-NU. Cred ca e mai greu.
-De ce ? Explica-mi.
-Pai cred ca...sa vad daca gasesc cuvinte..
-Haide!
-Nimic. Doar ca atunci cand taci..doare mai tare-un pic.

luni, 22 februarie 2010

Primavara..vrand... nevrand...



Nu te vreau..nu te vreau nici de data aceasta!
Ai auzit miile de glasuri ce te striga si te-ai gandit ca o mandra si-o cocheta ce-mi esti sa te-nduri si intinzi spre ele ..o aripa..
Dar eu NU TE VREAU! Asculta bine:..ma enervezi ca vii sa dezmortesti totul in mine! Imi inghetasem un zambet pe buze..o fluturare din genele tale si colturile gurii atarna impovarator parca-s obuze...Acuma mi-e greu..acuma muncesc sa zambesc.
...Trag nadejde ca-ti pare rau...fiindca a tresarit pamantul la caldura de sub pasul tau, ca ai infiorat copacii cu rasuflarea...si mi-ai speriat putinul
alb, zapada, inghetul meu..uitarea..
Esti fericita?
Vad ca porti cu tine o sama de mirosuri si culori..eu am suspine..tu vii cu flori..
Esti fericita?
Durerile-ncetasera sa doara..au amortit..si incepusem sa sper, sa cred... ca au murit..DAR LE-AI TREZIT!
E necinstit ca vii asa deodata..dac-as fi banuit din timp..imi luam inima din calea ta..si-o tineam unde e rece..foarte rece...congelata.
Tu nu stai mult! Da! Vreau sa uit..dar tu-mi aduci aminte cum sa fiu senina... si nu-nteleg cum poti sa fii asa haina!!!??
Nu vreau sa vii..
Azi am vazut zambile..
Nu mai venii!!..ca iara pleci ...stiu bine...

miercuri, 17 februarie 2010

Stie El ce stie:)



Socot asa:
..singuratatea nu te-nvata ce-i iubirea,
dar te-nvata un lucru intelept ca..asteptarea.
Singuratatile voastre sunt triste-acum si parasite,
s-au inselat zadarnic de s-au crezut mereu iubite,
nici n-ati intors privirea inapoi....
si i-ati cerut doar DRAGOSTEI sa mearga langa voi.


Ca musafir, ea v-a batut la inimi
si v-a parut atata de frumoasa...
n-ati zabovit deloc, ati invitat-o-n casa;
de azi nu e doar oaspete la masa:
ca nu stiu cum ea dor cu dor il leaga
si uite-asa, v-ati procopsit cu ea,
ca nu mai pleaca!:)



Ei, nu va-nselati crezand
doar soarele pe drum,
in viata e presarat din cand in cand...
destul de des sa stiti
si cate-un pic de scrum..
voi mai degraba fiti puternici
si de e vale ori e munte
unind a voastre maini in rugaciuni
ziditi spre cer ..o punte.



Mi-e drag de voi ca niciodata azi..
si ..ma-nfioara-un pic lumina
care va-nconjoara;
sa o pastrati ..sa n-o lasati sa moara..
si orice va sa vie: necaz sau bucurie,
eu simt ca Dumnezeu zambeste-acum privind la voi
si ma gandesc ca..:
STIE EL CE STIE!



vineri, 5 februarie 2010

" Sunt vise ce parca le-am trait candva si undeva, precum sunt lucruri vietuite despre care ne intrebam daca n-au fost vis" (M. CARAGIALE)




Colind din nou aceste taramuri neuitate
ce-au fost atat de mult umblate
si-mi pare ca-mi culeg din flori copilaria
din margine de drum uitata.. bucuria..


Si imprejur totul intreaba:


" Tu cine esti?...
noi asteptam zburdalnica fiinta
pe care o cunoastem de fetita
ce-si impletea din ierburi cununita."


Eu sunt aceea!
Nu v-amintiti de mersul meu pe cale...
senin atunci astazi un pic agale...
nici in privire zborul alintat de ciocarlie?

E tot acolo doar ca...
azi o tin in colivie.."



Si drumul recunoaste pasii mei

si-i par astazi altfel...sovaitori si grei;
si-aduce-aminte de-o copila
ce vesela isi potrivea prin lume
maruntii pasi..
fara a sti-ncotro anume.



" Dar unde-au disparut si fluturii din buze?"
-Oh.. e usor s-aduci acuze..-
" Se odihnesc in alte suflete..eu ..
am uitat sa-i mai hranesc ..cu zambete.."


" Atunci esti tu... dar esti schimbata..
unde-i fetita noastra de-altadata..?"

Am vrut sa plang atunci

dar am stiut deodata ca :
din gramada de tristeti si visuri risipite
acolo-n vale intre dealuri
au ramas ocrotite
cateva din dorintele mele implinite.

luni, 1 februarie 2010

`Pasarilor care s-au nascut in colivie le e frica mai ales de cer`Tagore.









" Cu penele altuia te poti impodobi dar nu poti zbura, pasarile stiu bine lucrul acesta" L. Blaga










'Oamenii sunt pasari..cu aripile crescute inauntru"N. Stanescu

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Sunt tanara tovarasi..tanara...!


La inceput imi imbatranise doar..inima,
dar ieri in timp ce trebaluiam in nestire prin casa, m-am oprit o clipa..-opririle dor- si-abia atunci am vazut ca-mi imbatranisera si mainile..
Apoi poate dintr-un fel de solidaritate
ori de prea multa alergatura fara ragaz...mi-au imbatranit amandoua picioarele.
Buzele nu stiu daca mi-au imbatranit de vorba ori, de sarut..nu, nu de sarut!
Ochii insa stiu c-au imbatranit de prea multe cate au vazut...
Si-atunci intreb si eu..ca orice trecatoare...cu suflet, maini batrane, la fel si ochi si buze si picioare...inseamna asta, ca sunt si eu batrana oare?...

joi, 21 ianuarie 2010


Omul de azi sufera de o boala cronica...foamea continua. Isi burduseste stomacul cu fast fooduri ...frigiderul e plin de mezeluri ( necheaza herghelii intregi de cai la cuvantul asta) si sarmale una... doua..noua..punem pe noi kilogramele in straturi pe ici pe colo prin punctele esentiale..si muscam nesatiosi din Snikers in timp ce ne zboara gandul la inghetata ce se vinde la colt..a uitat lumea ca mersul pe jos face piciorul frumos..si suntem tot nesatui...sa nu se fi gasit nici un bucatar iscusit care ne aline foamea ceva mai multa vreme ...sau poate ar trebui cercetat: de ce ii este omului de azi foame?...de IUBIRE si de SENS..spunea cineva...Ehei pai la iubire si sens...omul contemporan ridica pancarta pe care scrie citet cu litere de-o schioapa sa se vada de sus .. de SUS DE TOT :" Greva Foamei"....nu ni se da ce-am cerut...nu ni se da fericirea ce-am vrut-o ...azi e greu si cu credit ca sa s-o primim macar in rate..noi vrem mai multe fast fooduri si mult mai multa ciocolata ..noi vrem ca cineva sa ne faca pe plac indata! Scriu si ..mananc.