Colind din nou aceste taramuri neuitate
ce-au fost atat de mult umblate
si-mi pare ca-mi culeg din flori copilaria
din margine de drum uitata.. bucuria..
Si imprejur totul intreaba:
" Tu cine esti?...
noi asteptam zburdalnica fiinta
pe care o cunoastem de fetita
ce-si impletea din ierburi cununita."
Eu sunt aceea!
Nu v-amintiti de mersul meu pe cale...
senin atunci astazi un pic agale...
nici in privire zborul alintat de ciocarlie?
E tot acolo doar ca...
azi o tin in colivie.."
Si drumul recunoaste pasii mei
si-i par astazi altfel...sovaitori si grei;
si-aduce-aminte de-o copila
ce vesela isi potrivea prin lume
maruntii pasi..
fara a sti-ncotro anume.
" Dar unde-au disparut si fluturii din buze?"
-Oh.. e usor s-aduci acuze..-
" Se odihnesc in alte suflete..eu ..
am uitat sa-i mai hranesc ..cu zambete.."
" Atunci esti tu... dar esti schimbata..
unde-i fetita noastra de-altadata..?"
Am vrut sa plang atunci
dar am stiut deodata ca :
din gramada de tristeti si visuri risipite
acolo-n vale intre dealuri
au ramas ocrotite
cateva din dorintele mele implinite.
4 comentarii:
wow...fara cuvinte...esti geniala!!!!!!!!!
Pe-aici pe undeva sunt doua cruciulite?
vai fata...talentata:* ma bucur ca in sfarsit ti-ai facut blogul de care imi spuneai demult...
keep wrriting!
Mircea ..cruciulite?
Trimiteți un comentariu