Sfioasa...cum n-am fost nicicand
Ti-aduc cu mana tremurand,
crenguta mea prea mica..de finic,
ce-a inflorit ...abia ...un pic...
Am vrut si haina mea
s-o-ntind in cale.....langa duiumul de petale
DAR
e ..urata si-i ..murdara.. si e rea..
si s-ar putea piciorul sa te doara
...cand vei pasi pe ea...
Ma iarta! Sovaiesc din nou..
caci din gramada mea de vise moarte
si o crenguta ce-a inflorit pe jumatate...
am uitat sa-ti fac parte...
IAR TU...
imi usurezi povara mea amara
....o sulita incepe sa te doara....
in maini haine cuie te ard ca un taciune
pe-a-mele-acum le pot uni in rugaciune
Imi desenezi un zambet..sa nu piara!
... ciocane bat in cuie aspre iara...
Si ochii TAI inchid ruine...
sa poata naste-ai mei LUMINE!
O inima in Tine moare
..doar ca sa dea a mea in floare...
E..partea TA.
Ti-o astern la picioare..
mereu imi spui ca ai trebuinta de ea,
si-apoi...
doar langa TINE e infloritoare!
2 comentarii:
superba :)
ma faci sa ma apropii iar de poezie
am uitat-o o vreme,
tu o faci iar sa-nvie :)
Foarte frumos!!!!God bless you!
Trimiteți un comentariu