..cine are bunici pe pamant..nu in gand..

'Trezeste-te ca ai musafiri"..recunosteam vocea joasa, voioasa ..si dupa spaima initiala, caci adormisem intr-o casa fara picior de barbat, m-am chinuit sa-mi deschid ochii si sa privesc la el agale si a jale de nesomn, incepand a ingana un protest slab" nu.."Dar stiam ca mai iute il conving pe mos Ene sa plece de la gene decat sa-i schimb planurile mosului ce ducea sange de Ohaba in vene...

Diminetile au fost totdeauna slabiciunea mea , " my morning elegance" e mai mult un fel de zapaceala leganata, am reusit totusi sa ma dezmeticesc intr-un final si am dat cu ochii de unghile mele rozalite de vreo doua zile, si am putut anticipa deja in minte cum se schimba paloarea in culoare in obrajii bunicului..asa ca am luat un tampon de vata, am neglijat total spalatul pe dinti si am inceput sa-mi sterg vehement oja, m-am prezentat apoi cu batistuta in bucatarie, etalandu-mi unghiile curate sa fie admirate, ca pe vremuri ,cand eram scolarita..

" Stai jos ,vreau sa te vad", sigur puteam fi vazuta si din picioare, dar el trebuie sa aiba totul sub control. " Spune-mi ce mai faci.."(..abia atunci am zarit cu coada ochiului ceasul din hol..7:30..ce fusese aseara? Incercam sa rememorez...ah citisem pana tarziu Maurier..o noua slabiciune a mea). Evident ca n-am un raspuns corect la intrebare si trece mai departe..imi spune sa mananc placinta pe care mi-o adusese, privesc la ea fara tragere de inima, in timp ce mainile mele se intind automat dupa ibric: " nu mai bine fac o cafea mai intai?" E de acord. Primul lucru la care ne potrivim dimineata.:)

Stiu deja ca trebuie sa mai am rabdare cu cateva intrebari: " Ai bani?.." " CE planuri ai azi.." Ma incearca un gand..ca ar trebui sa evit sa-i spun.." Vreau sa ma duc cu bicicleta", imi rapsunde de parca i-as fi cerut voie.." azi e frig, nu-i de bicicleta". Renunt sa-l contrazic. Il intreb apoi de rasaduri... sa-l scot din lumea mea..sa intru eu in a lui..e bucuros de vremea buna, poate lucra pamantul. I-am vazut sclipirea din ochii lui batrani si mi-a fost tare drag dintr-o data...m-am imblanzit la gandul ca poate nu-l voi mai avea multa vreme langa mine....sa-mi intrerupa tabieturiile, sa-mi lungeasca diminetile, sa se amestece in planurile si viata mea..si m-am gandit ca de fapt as dori sa dureze multa vreme lucrul acesta...Il auzeam ca din departare " Pe Ramona am prins-o cand pleca la servici si i-am dat placinta.."Era bucuros. " Nu te-ncurc, ma duc sa fac cumparaturi si iau inpoi cursa" " Sambata inainte de PASTI sa va prezentati la Ohaba. Da?" Nu era o intrebare era o porunca cumva. Am dat din cap ca da.

Mi-a umplut frigiderul. Imi aduc aminte de o expresie in spaniola : 'Necesito un hombre para mantener la nevera llena" ( am nevoie de un barbat care sa-mi mentina frigiderul plin) . Iata-l, imi raspunde inima:)

Spalam vasele si mi-a lasat bani pe chiuveta, am refuzat cu prea multe cuvinte...mi-a facut semn cu mana sa ma opresc; " nu vreau sa stiu n-ai bani sa-ti cumperi un covrig..restul le mai ametim noi". Nu stiu de ce socoteam atunci in gand cam cati covrigi pot cumpara cu 100 lei. Destui.

Si-a luat traista si-a plecat " in treaba lui"..iar eu am inceput sa scriu si sa plang un pic....si mi-a fost rusine ca m-am enervat ca am fost trezita prea de dimineata de un bunic ca sa-mi aduca bani de covrig...