Salonul 15.

Pe " buni Ana" o veti cunoaste doar daca indrazniti sa deschideti usa Spitalului de Boli Infectioase din Alba Iulia si daca nu va va intimida foaia xeroxata lipita la intrare pe vopseaua de un alb obosit, pe care scrie amenintator: CARANTINA. Totusi cei cutezatori care vor trece pragul si vor urca in graba scarile imbatranite, traversand holul cu miros de clor intepator si care vor privi intrebatori prin geamul salonului 15...o vor gasi acolo, intinsa in patul din dreapta usii, cu ochi albastri scanteietori...Sub patura veche si ponosita vor distinge o statura semeata de femeie apriga si vor fi surpinsi sa vada ca ridicata in picioare buni Ana sta putin cocosata...impovarata de cei 75 de ani ai sai, ani de framantari, de dureri si de bucurii licurici...Pentru buni Ana nu exista subiecte tabu; mama a 4 baieti...unul mort intr-un accident rutier, la 54 de ani..( ..ma-nfior ..atat are si tata..), altul orb din pruncie, unul betiv si in sfarsit unul casatorit.. nefericit. La anii ei Ana si-a pierdut din sfiala, dar are o sinceritate abrupta, care nu poate fi decat indragita de cei ce pot roade cuvinte tari...Va va spune numarand pe degete cele trei categorii in care se impart barbatii..veti rade amar pentruca nici una nu este promitatoare, dar veti continua sa sperati daca aveti inima de femeie..Daca dimpotriva pasul va este apasat, hotarat si rasunator de barbat, veti ignora vorbaria ei si cel mult ii veti dezapropba spusele afisand un zambet enigmatic.. si din respect pt. bolnava cam atat.In primul pat din stanga usii, buni Ana o are colega, pe doamna Ismael..60 de ani..impliniti..inghesuiti intr-un corp un pic bondoc si extrem de tacut la prima vedere. Daca sunteti migalosi in observarea detaliilor veti vedea ca doamna Ismael, cu parul ei grizonat, pieptanat insitent pe spate, zambeste mut la cate o vorba sau expresie aruncata de vizitatorii mai glumeti. Pana la urma ii veti cunoaste povestea de dragoste cu un turc, pe care l-a si luat de barbat si cu care " s-a avut bine", mort in urma cu 10 ani...nu veti distinge tristete in glasul ei, poate doar un dram de resemnare. Mare va va fi mirarea cand o veti descoperi vesela povestind despre apartamentul ei cu 4 camere care adaposteste 6 insi, copii si nepoti, si pe deasupra ..o catea care pare ca-i zice " ma-ma' si 3 papagali perusi..ba nu 2 ca pe unul l-a prins cateaua si aia i-a fost soarta..
Monica e cea mai tanara din habitatul acesta. Ea sufera de aprindere de plamani si limbutie..face din mancare un hobby, are contururi bine pronuntate si " buni Ana" binevoieste a o striga din cand in cand " grasa".. Monica e cea care face de straja noaptea, ea aude vaietele si cheama asistentele la nevoie, ea a strabatut cel mai des drumul spre baie insotind fiecare bolnava, presarand la fiecare pas cuvinte de incurajare..pt cea mai suferinda decat ea. Isi doreste sa plece de 8 Martie acasa..sa nu mai primesca flori pe un pat de spital..poate i se va implini dorinta..
Langa fereastra, in dreapta este o alta tanara..mai tanara decat simte ea..daca ati fi venit din timp ati fi vazut cum o podidesc lacrimile cand a aflat vestea ca va ramane internata...paloarea fetei i s-a evaporat treptat cand si-a cunoscut vecinele de salon..a ciulit urechile la povestea doamnei Ismael, intreband mereu preseverenta cate un detaliu cu substrat aproape indecent, a ras zgomotos la frazele piperate ale batranei Ana, ca mai apoi sa asculte temator, zambind un pic sagalnic cand tot aceasta o indemna" tu sa te mariti ca esti frumoasa..draga de ea"..si zambetul ei ...imi amintea parca de ..sora mea..
Da...cei cutezatori ar putea descoperi ..suflete aproape sanatoase..intr-un spital de boli infectioase...