Dialog... in tacere

-Ce e dincolo de cuvinte?
-Eee..tot cuvinte.
-Si totusi altceva e...
-Ei bine.. e tacerea.
-Atunci e altceva! Si a cui tacere?
-Cum a cui? A ta, a mea, a tuturor candva.
-Ce spune ea?
-Nu spune ..tace...si daca spune sunt ..tot cuvinte.
-Asa..cuvinte..dar poate mai putine nu?
-Ei cum, nici gand, cu siguranta spune multe.
-Cat de multe?
- Nu stiu, e greu de ..spus...dar multe.
-Mai multe chiar decat vorbirea?
-Oh..cu mult mai multe.
-Atunci oamenii s-ar intelege mai bine.. tacand.
-Hmm..nu..prin cuvinte.
-Dar cum ? N-ai spus ca..?
-BA DA. Dar prea putini asculta tacerea.
-Asa..oamenii asculta DOAR cuvinte.
-Ei, vezi ca sti!
-Si atunci cu tacerea ce fac?
-Nu fac nimic o lasa asa ...sa taca.
-Inteleg..si cand tac oamenii?
-Pai tac cand..nu mai au cuvinte.
-Cum? Nu mai au cuvinte?
-Nu.
-Si sunt atat de multe..
-Dar nu sunt ale lor.
-Oricum..e mai usor sa taci nu crezi?
-NU. Cred ca e mai greu.
-De ce ? Explica-mi.
-Pai cred ca...sa vad daca gasesc cuvinte..
-Haide!
-Nimic. Doar ca atunci cand taci..doare mai tare-un pic.

Primavara..vrand... nevrand...

Nu te vreau..nu te vreau nici de data aceasta!
Ai auzit miile de glasuri ce te striga si te-ai gandit ca o mandra si-o cocheta ce-mi esti sa te-nduri si intinzi spre ele ..o aripa..
Dar eu NU TE VREAU! Asculta bine:..ma enervezi ca vii sa dezmortesti totul in mine! Imi inghetasem un zambet pe buze..o fluturare din genele tale si colturile gurii atarna impovarator parca-s obuze...Acuma mi-e greu..acuma muncesc sa zambesc.
...Trag nadejde ca-ti pare rau...fiindca a tresarit pamantul la caldura de sub pasul tau, ca ai infiorat copacii cu rasuflarea...si mi-ai speriat putinul alb, zapada, inghetul meu..uitarea..
Esti fericita?
Vad ca porti cu tine o sama de mirosuri si culori..eu am suspine..tu vii cu flori..
Esti fericita?
Durerile-ncetasera sa doara..au amortit..si incepusem sa sper, sa cred... ca au murit..DAR LE-AI TREZIT!
E necinstit ca vii asa deodata..dac-as fi banuit din timp..imi luam inima din calea ta..si-o tineam unde e rece..foarte rece...congelata.
Tu nu stai mult! Da! Vreau sa uit..dar tu-mi aduci aminte cum sa fiu senina... si nu-nteleg cum poti sa fii asa haina!!!??
Nu vreau sa vii..
Azi am vazut zambile..
Nu mai venii!!..ca iara pleci ...stiu bine...

Stie El ce stie:)

Socot asa:
..singuratatea nu te-nvata ce-i iubirea,
dar te-nvata un lucru intelept ca..asteptarea.
Singuratatile voastre sunt triste-acum si parasite,
s-au inselat zadarnic de s-au crezut mereu iubite,
nici n-ati intors privirea inapoi....
si i-ati cerut doar DRAGOSTEI sa mearga langa voi.


Ca musafir, ea v-a batut la inimi
si v-a parut atata de frumoasa...
n-ati zabovit deloc, ati invitat-o-n casa;
de azi nu e doar oaspete la masa:
ca nu stiu cum ea dor cu dor il leaga
si uite-asa, v-ati procopsit cu ea,
ca nu mai pleaca!:)



Ei, nu va-nselati crezand
doar soarele pe drum,
in viata e presarat din cand in cand...
destul de des sa stiti
si cate-un pic de scrum..
voi mai degraba fiti puternici
si de e vale ori e munte
unind a voastre maini in rugaciuni
ziditi spre cer ..o punte.



Mi-e drag de voi ca niciodata azi..
si ..ma-nfioara-un pic lumina
care va-nconjoara;
sa o pastrati ..sa n-o lasati sa moara..
si orice va sa vie: necaz sau bucurie,
eu simt ca Dumnezeu zambeste-acum privind la voi
si ma gandesc ca..:
STIE EL CE STIE!

" Sunt vise ce parca le-am trait candva si undeva, precum sunt lucruri vietuite despre care ne intrebam daca n-au fost vis" (M. CARAGIALE)

Colind din nou aceste taramuri neuitate
ce-au fost atat de mult umblate
si-mi pare ca-mi culeg din flori copilaria
din margine de drum uitata.. bucuria..


Si imprejur totul intreaba:

" Tu cine esti?...
noi asteptam zburdalnica fiinta
pe care o cunoastem de fetita
ce-si impletea din ierburi cununita."


Eu sunt aceea!
Nu v-amintiti de mersul meu pe cale...
senin atunci astazi un pic agale...
nici in privire zborul alintat de ciocarlie?

E tot acolo doar ca...
azi o tin in colivie.."



Si drumul recunoaste pasii mei
si-i par astazi altfel...sovaitori si grei;
si-aduce-aminte de-o copila
ce vesela isi potrivea prin lume
maruntii pasi..
fara a sti-ncotro anume.



" Dar unde-au disparut si fluturii din buze?"
-Oh.. e usor s-aduci acuze..-
" Se odihnesc in alte suflete..eu ..
am uitat sa-i mai hranesc ..cu zambete.."


" Atunci esti tu... dar esti schimbata..
unde-i fetita noastra de-altadata..?"

Am vrut sa plang atunci
dar am stiut deodata ca :
din gramada de tristeti si visuri risipite
acolo-n vale intre dealuri
au ramas ocrotite
cateva din dorintele mele implinite.

`Pasarilor care s-au nascut in colivie le e frica mai ales de cer`Tagore.

" Cu penele altuia te poti impodobi dar nu poti zbura, pasarile stiu bine lucrul acesta" L. Blaga

'Oamenii sunt pasari..cu aripile crescute inauntru"N. Stanescu