Pe cat imbatranesc...fiindca imbatranesc, simt crescand in mine,
mai intai ca un fior, ca o simtire..mai apoi nevoie si ..mai traziu
un fel de durere sau poate..fericire..Vreau sa creez ceva, sa cresc ceva;
o floare, un vers ales , un copac...Da vreau sa plantez un copac, un pom.
Vreau sa-l fac sa creasca, sa fie pomul meu, in gradina mea, sa-l urmaresc
cum se inalta, sa-i presimt mai dinainte verdeata coroanei, fragezimea fructelor,
fructe rosii...numai rosii sa fie:)
Asadar pe cat imbatranesc, vreau sa incep sa plantez, sa ingrop seminte,
seminte de flori, lastari de pomi, seminte de cuvinte..seminte de oameni
Seminte de flori pentru mirosul lor...pomii pentru bogatia fructelor,
seminte de cuvinte ca sa-mi aduc aminte, fiindca si cuvintele se leaga intre ele
..fac flori ..fac fructe, pe care nu ma satur sa le mananc..sa le ascult nascandu-se..
Seminte de oameni..asta e treapta de sus...exersez intai pe flori, pe pomi, pe cuvinte..
ca mai tarziu ( nu prea tarziu) eu sa plantez (macar) un om...pe care Dumnezeu sa-l faca sa creasca, sa fie omul LUI, in gradina LUI si sa dea rod bogat..rosu sa fie:), rodit din paiune,
tot spre bucuria Domnului..
ps; Bine ca imbatranesti..vor zice unii:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu