"Nimicuri"

Papucii de ce nu au papuci?..
Si totusi de ce nu raman niciodata desculti?:)








Ce poveste ciudata de dragoste au marea cu nisipul, ce mangaieri blande ii ofera in valurile ei...ce crunta e in furtunile..in gelozia ei..
Ce neobosita e marea...ce copii neastamparati fluxul si refluxul, unul ar vrea sa semene cu nisipul de care se agata mereu..celalalt ii seamana intotdeauna ei..


Nu-ti fie frica ..esti cu mine..
nu te gandi ca maine,
copii mai rai vor face cartofi prajiti din tine:)










Poate rade orcine ca am facut pe mine,
nu mi-e rusine..eu doar sunt mic
si-apoi..
se vor spala cizmulitele de noroi ..un pic:)
















Nu pot sa te sun, sau nu vreau sau.... nu stiu..da nu stiu!
Nu-ti mai stiu numarul de telefon
... mai sunt doar doua cifre ce se rotesc aiurea-n mintea mea:
...8-3...8-3....parc-ar fi anul de moarte sau de nastere al cuiva...






Si fiindca adormise cu geamul deschis,
avusese in sfarsit cel mai frumos vis.....
lumina de la fereastra nu o durea..fata visa...visa ca ea dormea:)

Vreau sa plantez un (p)om!

Pe cat imbatranesc...fiindca imbatranesc, simt crescand in mine,
mai intai ca un fior, ca o simtire..mai apoi nevoie si ..mai traziu
un fel de durere sau poate..fericire..Vreau sa creez ceva, sa cresc ceva;
o floare, un vers ales , un copac...Da vreau sa plantez un copac, un pom.
Vreau sa-l fac sa creasca, sa fie pomul meu, in gradina mea, sa-l urmaresc
cum se inalta, sa-i presimt mai dinainte verdeata coroanei, fragezimea fructelor,
fructe rosii...numai rosii sa fie:)
Asadar pe cat imbatranesc, vreau sa incep sa plantez, sa ingrop seminte,
seminte de flori, lastari de pomi, seminte de cuvinte..seminte de oameni
Seminte de flori pentru mirosul lor...pomii pentru bogatia fructelor,
seminte de cuvinte ca sa-mi aduc aminte, fiindca si cuvintele se leaga intre ele
..fac flori ..fac fructe, pe care nu ma satur sa le mananc..sa le ascult nascandu-se..
Seminte de oameni..asta e treapta de sus...exersez intai pe flori, pe pomi, pe cuvinte..

ca mai tarziu ( nu prea tarziu) eu sa plantez (macar) un om...pe care Dumnezeu sa-l faca sa creasca, sa fie omul LUI, in gradina LUI si sa dea rod bogat..rosu sa fie:), rodit din paiune,
tot spre bucuria Domnului..

ps; Bine ca imbatranesti..vor zice unii:)

...sa ne jucam!

Hai sa fim copii, sa ne jucam:
eu aduc jumatatea de puzzle cu intrebarile...
vor fi multe, poate prea multe..
tu insa nu fi fricos..n-as vrea...

De ce sunt macii rosii?
De ce ma linistesc?
De ce se ofilesc?..
De ce nu pot vorbi cand vantul canta?
De ce imi pare ca el ma alinta?
De ce stai mut?
De ce ma lasi sa te sarut?
De ce ti-adun suspine?
Ce vezi dincolo de mine?
De ce am calul meu doar pe hartie..:)?
De ce zambim doar in fotografie?
De ce am parul tuns?
De ce plang pe ascuns?
De ce tu ma asculti?
Cand am ramas desculti?
De ce mi-atat de frica?
De ce nimeni nu striga?
De ce ma mint dormind?
De ce te-aud plecand?
De ce-s atat de "mare"?
De ce-s atat de " mica"?
De ce mi-s goale degetele ..toate.
De ce raspund mereu cu ' poate"...
Tu straduieste-te sa aduci jumatatea cu raspunsuri..totusi nu te ingrijora daca nu vei gasi toate piesele...mie imi place jocul si-i destul.
Vom vedea abia mai tarziu daca reusim sa imbinam frumos piesele care lipsesc...
Pana atunci..hai sa fim copii ..sa ne jucam...